Parfum de gospodină

Dragi membri ai Clubului Condeielor Parfumate!
Tema poveștii de azi a fost aleasă de Dana Lalici și e o temă caldă și  îndrăzneață, mi-a plăcut mult să scriu… Fiind în concediu la ora la care se publică automat povestea mea, sper că veți fi frumoși ca de obicei și vă veți vizita reciproc, dragi condeieri parfumați. O săptămână întreagă se pot face aceste vizite și ar fi mare păcat să nu ne citim reciproc, deoarece atâția prieteni, cunoscuți, bloggeri și nu numai, citesc cu interes și plăcere poveștile condeielor parfumate! Eu sigur voi citi, la revenirea din vacanță, toate poveștile, fiind foarte ușor să merg pe linkurile din tabel, și chiar vă rog SĂ PUNEȚI ÎN TABEL LINKUL CĂTRE POSTARE, NU CĂTRE BLOG. Vă mulțumesc! Nu uitați, peste două săptămâni, în 18 august avem o temă superbă, aleasă de Cătălin și numită Parfumul sentimentului de siguranță. Eu voi fi în concediu până în 25 august, după care voi reveni acasă și pe blog, dar povestea continuă și condeiele parfumate sper că vor scrie la minunata temă aleasă pentru 18 august de către Cătălin. Aici sigur va fi povestea și tabelul, deja e programată. Vacanță plăcută în continuare și să ne revedem cu bine!

Mama folosea parfum de gospodină încă din frageda și superba mea copilărie, când, imediat ce-și îndepărta la duș mirosul de cabinet stomatologic din haine și păr și o trimitea pe fata în casă cu noi, copiii, la joacă, începea să dreagă pățaniile  Lenuței,  care era absolut în afară de subiectul numit ”bucătărie”. Lenuța venea de la țară, alungată de sărăcia dintr-o familie cu 9 copii și doar două brațe apte de muncă, iar acolo altceva decât ” ceapă, pită și fasole” nu  a prea mâncat.  Era harnică, își dădea silința, dar nu se pricepea deloc la gătit. Așa că mama lua hățurile gospodăriei cu dârzenia mâinilor ei fine, dar puternice, pregătind cele mai aromate și gustoase preparate în timp record și cu o îndemânare pe care vreau să cred că i-am moștenit-o. Frumoasă și neobosită, era apreciată atât pentru calitățile sale de medic, cât și pentru cele mai bune sărmăluțe cu varză dulce și carne de mânzat în amestec cu porc, chifteluțe mici cu cimbru și mărar, cele mai bune ișlere cu nucă și inimitabila prăjitură Felii londoneze, bunătăți pe care le face și azi. Dar și pentru cele mai perfecte tricotaje și croșetături, pe care foștii noștri vecini sau colegi de-ai săi, încă le țin minte. E minunată mama mea, sunt mândră de ea și e un exemplu bun pentru Enya noastră, pe care mama o iubește ca pe lumina ochilor săi. Mama mi-a fost profesor în materie de gătit, pus conserve, aranjat masa, spălat, albit, estetizat, ținut casa. Cât Enya a fost foarte mică, mi-am scos șorțul de gospodină și l-am aruncat cât colo! O mamă bună nu ține cont de teancul de vase rămase în băcătărie, ci se joacă cu copilul ei! O mamă bună nu șterge cu încrâncenare ușile și clanțele, ci își scoate copilul la plimbare, îl învață tot ce trebuie să știe despre lume și viață, îi cântă, îi arată și-i explică, îl apără,  se bucură alături de odorul ei. O mamă bună nu e și o gospodină bună, decât în momentul în care  minunea ei ajunge pe alte mâini destoinice de educatoare și profesoare de grădiniță, câteva ore pe zi. Îmi amintesc că veneam frântă de la școală, fiind profesoară titulară de Educație Plastică pe vremea aceea și până sosea Enya cu bunica  de la grădinița în limba engleză, mă învârteam de câteva ori ori prin bucătărie, făceam hocus-pocus și masa se umplea de bunătăți proapspete și sănătoase. A fost momentul în care am redeschis sticluța cu parfum de gospodină, am turnat o cantitate generoasă și bine am făcut, ai mei aveau nevoie de mai multă căldură, de o masă bine pregătită, de prezența mea, de sufletul casei, care este femeia.  Pentru că o femeie nu este pe deplin împlinită fără iubire, fără un om drag lângă ea, care poate să-i fie șoț sau iubit, sau ambele în același timp și asta-i cel mai bine, nu e împlinită fără să fie mamă (sau măcar să aibă grijă de un copil)  și dacă nu e măcar puțin gospodină. Bărbatul este stâlpul casei, iar femeia este sufletul căminului. Și cum să însuflețești un loc, dacă nu îi oferi căldura prezenței tale, dacă nu o estetizezi,  dacă lenejeria de pat nu e proaspătă sau dacă pe masă nu aburește câte o mâncare caldă și apetisantă?!  Inutil să vă spun că nimeni nu-mi va schimba părerea și le deplâng pe femeile care au ieșit definitiv din casa lor-casă, au aruncat ”armele” gospodărești la gunoi și s-au apucat de făcut politici bărbătești sau de condus camioane. Există excepții demne de laudă, dar acelea întăresc regula și atât. Nu cred nici în carieriste, sunt atât de departe de valorile reale, de traiul cu adevărat bun, de feminitatea dorită de orice bărbat normal, de copiii lor, de ceilalți oameni.  Sunt atât de  de ieșite din feminitatea lor… Așa cum nu-mi spune nimic nici provinciala care numără borcanele din cămară și le rearanjează zilnic, ținându-le socoteala, lustruiește sticlăria din vitrine periodic, în loc să desființeze ororile alea, își lipește abțibilduri colorate pe ramele oglinzilor și cicălește pe oricine intră încălțat în casă. Acelea nu sunt nici femei, dar nici gospodine, sunt niște monștri frustrați. Nimic din ceea ce este extremist nu e sincer, nu e normal, nu e bun. O femeie normală, caldă și fericită este cea care le îmbină pe toate armonios. Care se poate hotărî oricând să comande un meniu ales la catering, să cumpere semipreparate și să la bage în cuptorul cu microunde, care știe să cheme o firmă de curățenie la domiciliu, atunci când ea nu poate sau pur și simplu nu are timp. Ca a doua zi să își pună din nou parfumul de gospodină după ureche! Care știe să fie câte puțin din toate, care știe să aibă grijă de ai săi, pentru că o femeie e făcută să aibă grijă de cei dragi și nu mă vor convinge pe mine extremiștii că nu-i așa, din moment ce știu cât de fericiți eram amândoi frații în copilărie și cât de fericit era și tatăl meu, când mama era acolo, alături de noi, lângă masa care împărăștia arome îmbietoare, cu hainele curate, cu paturile minunat de albe și dulapurile aerisite. Când mama a ales numai cariera și s-a îndepărat de parfumul de gospodină, eu și fratele meu am devenit distanți, am lăsat cartea mai lejer, mâncam nesănătos, tata s-a înstrăinat și casa a devenit rece și impersonală ca o gară. Noroc că n-a durat prea mult, dragostea a învins și mama a lăsat ambițiile exclusiv profesionale. A fost alegerea ei, putea să fi rămas în clinica aceea cu program dur, cu medici ambițioși și extrem de ocupați, dar ambele au fost propriile-i alegeri, să fim înțeleși. De aceea o iubesc și o respect însutit mai mult decât dacă ar fi făcut o mare avere și o uriașă carieră. Mama a salvat familia, dar nu știu dacă s-a salvat și pe ea, putea fi bogată, puternică, celebră, dar singură. A fost un stomatolog excelent și a fost respectată ca medic de policlinică, dar atât…Poate e mai bine, căci ne-a fost și ne mai este alături. Oare a câștigat? Eu sunt convinsă ca da. Ne-ar fi îndepărtat definitiv dacă alegea cariera și atât.  (Menționez că am publicat acest fragment doar după ce i-am cerut mamei mele permisiunea de-a scrie aceste lucruri din biografia ei și mama a fost de acord.) 

Zilele mele încep cu arome adânci de cafea, suple de lămâie și casnice de pâine prăjită cu unt, miere și dulceață. Bucătăria e toată numai forfotă matinală, chipuri dragi și alergătură de pikini ( cele două pisici ale noastre) plini de energie la ora cafelei mele, a laptelui cu cacao savurat de Enya și Xaba, și al primelor boluri cu Whiskas felin, păpat în grabă de Odin și cu mofturi de Picky. În zilele când am de lucru la firmă, nu fac de mâncare și atunci mergem la restaurant sau luăm ceva în drum spre casă. Sau ne pregătește mama ceva bun. Nu încurc treburile și nu mă încarc cu prea multe, ca să fie totul bine. Pentru că nu se poate, e imposibil, nu este timp fizic pentru toate și ar fi absurd să fie. Și nici energie n-ar fi pentru așa o muncă. O zi la job durează  între 6 și 8 ore, uneori chiar 10 ore. O pauză de o oră la amiază sigur facem și atunci parfumul gospodinei e cel de… pizza la cutie, care o bucură mult pe Enya, ne bucură pe toți, că n-avem vase de spălat. Am și zile în care m-aș putea lua la întrecere cu cele mai aprige gospodine, mai puțin la călcatul hainelor, chestie pe care n-o fac never ever, preferând să plătesc femeie pentru călcat rufe. Dar sunt și zile pline, în care pun conserve, în care fac prăjituri grozave, în care gătesc ca la un restaurant select, aranjez platourile cu artă,  pun masa frumos, îi servesc pe Xaba și pe Enya,  dar și pe prietenii noștri,  apoi spăl și pun la loc tot. Casa strălucește, geamurile sclipesc…Enya e asistată la lecții de mine și ia note maxime. Seara se lasă cu parfum de clătite cu finetti și gem de măceșe, cornuri cu cașcaval abia scoase din cuptor sau tort cu mere și frișcă. Paturile sunt schimbate cu lenjerie curată și parfumată. Ai mei dragi sunt fericiți și Enya îmi spune că bucătăria noastră miroase cel mai frumos din lume, a curry și  aluat cu vanilie, a legume proaspete, a lasagna – cea mai bună din lume, a scorțișoară și brioșe cu fructe de pădure. Ieșim împreună la plimbare în centru sau la teatru, la film, la magazine.  Bucătăria mea are parfum zeiesc în zilele când nu fug la atelier, uitând de altele pe lume, în zilele când n-am de terminat o nouă ilustrație de carte, în zilele când n-am de povestit trei ore la telefon cu clienții firmei noastre sau de terminat un site nou. Atunci, parfumul gospodinei care sunt și de care sunt mândră, aproape că mă înconjoară ca o aureolă. Îl simt și eu, și ai mei,  și mama, care de câte ori deschide frigiderul nostru îmi face un mare compliment: ”ești mai bună decât mine, aști artistă și aici, păcat că nu te-ai făcut master chef”! Așa că, imediat după ce ultimul vas se așează cuminte pe raftul său (adică îl așează gospodina parfumată)  eu fug în baie, fac un duș, mă aranjez  rapid, ies de-acolo cu miresme noi (de prințesă arabă la purtător , he he he) și gata cu gospodina, redevin diva (da, Irealia dragă!) gata să fie prezentă la teatru, la film, la discuții cu prietenii sau… pe blog. Și să scrie despre parfumul de vanilie, de căpșuni, de aluat fraged, de friptură înmiresmată cu oregano, de măsline și lămâie, de miere și busuioc, de fresh din portocale, de orez și șofran sau prăjituri cu caramel. Vedeți, simțiți ce parfum divin are o bucătărie meseriașă? Acela e și parfumul gospodinei care o stăpânește. Plus un strop de ambră, neroli, Rose de Mai, cedru, patchouli  și santal. Ce mi-a scăpat?!…A, să nu uit:  curățenie fac rar, aspir și șterg praful, atât. Restul, cum ar fi spălatul gemurilor, frecatul podelelor, al ușilor, etc etc, vedeți voi, mai chem și femeie contra cost, deoarece ea știe mai bine cum trebuie făcută eficient crățenia. Fiecare cu specialitatea sa. Trăiască gospodina!

Iată câteva din parfumurile gospodinei, toate  preparatele fiind făcute de mine numai și numai în zilele în care sunt scutită de la servici de șeful meu, care mi-e și soț, sau de la atelier, unde eu sunt șefă.  Poftă bună!

Primul parfum al zilei

Lasagna, preferata Enyei

Pâine făcută de mine

Cornulețe calde cu cașcaval

Cornulețe cu cașcaval și susan

Ruladă aperitiv cu brânză

Ciocolată caldă

Supă-cremă de mazăre

Cotlet cu morcovi tineri

Cartofi umpluți cu cașcaval

Rulouri de pui cu condimente

Pulpe de pui la grătar, cu porumb

Vinete împănate cu roșii la cuptor, preferatele mele

Șnițel de pui cu ciuperci, unul din preferatele lui Xaba

Crunch de pui cu curry, preferatele Enyei

Salată de vinete, mereu trei feluri, pentru fiecare

Păstrăv pane cu busuioc

Mulled wine

Prăjitură caramel

Prăjitură televizor

Ruladă trei ciocolate

Masa din bucătărie

Choux a la creme

Tort cu mere

Brioșe asortate

Sper că v-a plăcut măcar una din miresme. Poftă bună!

Și pentru că povestea noastră întotdeauna are și un parfum creat de un maestru parfumier, o să-l postez azi pe cel ales pentru vacanță.  Dacă vom întâlni în vacanţele noastre mediteraneene grădina celebrei Leila Menchari din Tunisia, iasomia ne va însoți și încânta cu parfumul şi frumuseţea ei. Pentru că această celebră grădină a creatoarei de la Hermes , Leila Menchari, a inspirat un parfum care a  făcut carieră. Un Jardin en Méditerranée de la Hermès creat de Jean Claude Ellena pentru Casa Hermès, în anul 2003, este o grădină mediteraneană ocrotită într-un flacon ale cărui efluvii stârnesc dorul de vacanță și bucuria miresmelor  arbuștilor înfloriți, bergamotelor, ierburilor  aromate, combinate cu dulci smochine și flori de portocal, pe pat de cedru roșu, rugos, aspru și proaspăt. O grădină  aproape de țărmurile Mediteranei, țărmuri unde arbuştii înmiresmați de iasomie cântă și încântă, răspândind miresme prețioase, din petale albe și pline, care așteaptă să fie culese la răsăritul soarelui, când parfumul lor dă tot ce e mai regesc și mai rafinat din mireasma-i suavă.

Hermès , Un jardin en Mediteranee

Vacanță plăcută vă doresc!   ,  ,  ,   ,  .